Înainte de vară, s-au depistat cazuri de pecingine (tricofiție) la bovine în Trøndelag și Vestfold (provincii din Norvegia). Boala nu figurează pe lista UE. În Norvegia este una din bolile aflate pe lista Autorității pentru Siguranța Alimentară ce trebuie combatute.

Autoritatea pentru Siguranța Alimentară din Norvegia (Mattilsynet) a revizuit ghidurile privind viermii inelari.

Medicii veterinari din Norvegia sunt rugați ca în caz de suspiciune de pecingine la bovine, să informeze autoritatea sanitară, iar fermierii trebuie să respecte restricțiile de circulație publică ce impuse fermelor de bovine în care se suspectează sau se depistează prezența viermilor inelari cauzată de T. verrucosum. 

Mai jos redăm câteva puncte conținute de ghidurile autorității sanitare veterinare din Norvegia, menite să contribuie la un tratament uniform în caz de suspiciune sau detectare a bolii, pe care le găsiți în integralitate aici. 

• Pecinginea cauzată de Trichophyton verrucosum la bovine este o boală de pe lista națională 2, iar fermierii sunt obligați să ia măsuri de combatere.
• Ghidul este destinat gestionării fermelor de bovine unde se suspectează sau se confirmă prezența pecinginei și al fermelor de contact.
• Boala necesită notificare oficială din partea fermierilor, crescătorilor și medicilor veterinari în cazul suspiciunii sau detectării.
• Sporii de T. verrucosum pot supraviețui mult timp în medii externe, cum ar fi lemnul și furajele.
• Probele de diagnosticare sunt colectate din leziuni sau prin periaj pentru detectarea ciupercii.
• Anchetele epidemiologice urmăresc identificarea surselor de infecție și stabilirea contactelor cu alte ferme.
• Restricțiile de circulație sunt impuse fermelor suspecte, interzicând scoaterea și introducerea de bovine.
• Vaccinarea este un element central în prevenirea și combaterea infecțiilor cu pecingine la bovine.
• Igienizarea spațiilor include spălarea, dezinfecția și aplicarea unui plan de decontaminare aprobat.
• Vaccinarea poate fi obligatorie timp de 1-3 ani după detectarea pecinginei în fermă.
• Fermele de contact sunt evaluate și supuse restricțiilor similare cu fermele principale afectate.
• Animalele infectate pot fi trimise la abator doar cu notificare prealabilă către autorități și abator.
• Restricțiile pot fi ridicate după teste negative și evaluări suplimentare ale stării animalelor.
• Zoonozele sunt un risc major, pecinginea putând fi transmisă de la animale la oameni prin contact direct.
• Echipamentele folosite pentru bovinele infectate trebuie dezinfectate sau eliminate.
• Administrarea corectă a pășunatului și îngrășămintelor este esențială pentru prevenirea răspândirii infecției.
• Există reguli stricte privind igienizarea fermelor și prevenirea contaminării încrucișate între animale.
• Operatorii de ferme sunt responsabili pentru implementarea măsurilor de decontaminare, chiar dacă nu sunt proprietarii clădirii.
• Se pot impune amenzi dacă operatorii nu respectă măsurile de decontaminare și restricțiile impuse.
• Informarea publicului și a fermierilor este esențială pentru controlul bolii și prevenirea răspândirii ei în comunitate.

Sursă: vetnett.no