Boala cronică renală (BCR) este frecventă la pisicile în vârstă și reprezintă una dintre principalele cauze de îmbolnăvire și deces la această specie. Stadiile incipiente ale bolii pot fi greu de recunoscut de către proprietari, deoarece schimbările în comportamentul pisicii pot fi discrete sau se pot instala treptat. Un nou studiu retrospectiv sugerează că monitorizarea continuă a comportamentului la litieră ar putea reprezenta o sursă suplimentară de informații pentru identificarea unor tipare asociate cu boala cronică de rinichi.

Cercetători de la Nestlé Purina Research și de la Colegiul de Medicină Veterinară al Ohio State University au analizat date colectate de un dispozitiv inteligent de monitorizare a litierei, echipat cu senzori de tip celulă de sarcină. Dispozitivul înregistrează episoadele de eliminare și măsoară caracteristici precum frecvența, durata, greutatea urinei și comportamentul de acoperire ulterior eliminării. Rezultatele au fost publicate în revista Animals.

O privire retrospectivă asupra a 136 de pisici

Studiul a inclus date colectate între ianuarie 2023 și septembrie 2025, de la 136 de pisici. Grupul a fost format din 13 pisici cu boală cronică de rinichi confirmată și 72 de pisici fără afecțiuni cunoscute. Un grup separat de validare a inclus 7 pisici cu boală cronică de rinichi raportată și 44 de pisici fără afecțiuni cunoscute.

Datele au fost colectate pe o perioadă cuprinsă între 2 săptămâni și 2 ani per pisică, cu o mediană de 6 săptămâni. Cercetătorii au folosit modelarea cu efecte mixte pentru a compara 24 de caracteristici comportamentale între cele două grupuri, iar apoi au antrenat un model de învățare automată, numit CatBoost, pentru a clasifica pisicile pe baza tiparelor lor de eliminare.

Pisicile cu boală cronică de rinichi au prezentat mai multe diferențe față de pisicile fără afecțiuni cunoscute. Acestea au avut o frecvență a urinării de aproape două ori mai mare, au produs o cantitate semnificativ mai mare de urină ca greutate și au petrecut mai puțin timp acoperind deșeurile după eliminare. Comportamentul lor de acoperire a fost, de asemenea, mai puțin intens. Actul urinării în sine a durat mai mult, deși timpul total petrecut în litieră în timpul unui episod de eliminare a fost, per ansamblu, mai scurt.

Cercetătorii au observat acest profil comportamental la pisici aflate în diferite stadii ale bolii cronice de rinichi, inclusiv la pisicile cu boală în stadiu incipient. Mai multe dintre diferențele identificate în studiu au fost prezente și la pisicile clasificate ca fiind în stadiul IRIS 1 sau 2, ceea ce sugerează că unele schimbări comportamentale ar putea fi detectabile înainte ca boala cronică de rinichi să devină mai avansată.

Studiul nu demonstrează, însă, că dispozitivul poate detecta boala cronică de rinichi înainte de apariția semnelor clinice sau a unui diagnostic veterinar. Cercetătorii au analizat date comportamentale provenite de la pisici despre care se știa deja sau se raportase că au boală cronică de rinichi, și nu au urmărit prospectiv pisici sănătoase pentru a stabili dacă dispozitivul ar putea prezice un diagnostic ulterior.

Un instrument care completează diagnosticul veterinar

Modelul a reușit să diferențieze pisicile cu boală cronică de rinichi de cele fără afecțiuni cunoscute. Modelul nu a identificat, însă, toate pisicile cu boală cronică de rinichi.

Două pisici din grupul de validare, ale căror proprietari nu raportaseră un diagnostic de boală cronică de rinichi, au fost totuși clasificate de model ca având tipare compatibile cu boala. Cercetătorii nu au avut la dispoziție teste diagnostice ulterioare pentru a stabili dacă vreuna dintre cele două pisici avea într-adevăr boala, astfel încât această constatare nu demonstrează că dispozitivul a detectat boala înainte de diagnostic.

Rezultatele ar putea fi cel mai relevante pentru pisicile de interior, care au acces constant la litiera monitorizată. Autorii au subliniat că această tehnologie ar trebui privită ca un instrument de screening complementar, și nu ca un înlocuitor al examinării veterinare, al analizelor de sânge, al examenului de urină sau al altor teste diagnostice.

Pentru echipele veterinare, studiul evidențiază valoarea potențială a instrumentelor de monitorizare la domiciliu, care pot oferi date comportamentale obiective între vizitele la veterinar. Schimbările în obiceiurile legate de litieră nu sunt neapărat specifice bolii cronice de rinichi, însă urmărirea acestor schimbări în timp le-ar putea oferi proprietarilor și medicilor veterinari un motiv suplimentar pentru a investiga atunci când rutina unei pisici începe să se modifice.

Sursa: dvm360.com