Un studiu global asupra genomului a arătat că viermele cardiac la câini ar putea avea o istorie evolutivă mai veche și mai complexă decât se presupunea anterior. Cercetătorii de la Universitatea din Sydney au analizat peste 100 de genomuri de viermi cardiaci provenind de la câini domestici și canide sălbatice de pe patru continente, punând sub semnul întrebării ideea că parazitul s-a răspândit în principal prin deplasarea recentă a câinilor domestici.

Rezultatele sugerează că specii de canide antice, inclusiv lupii și dingo, au avut un rol important în formarea populațiilor regionale de viermi cardiaci de-a lungul a zeci de mii de ani. Studiul, publicat în jurnalul Communications Biology, a folosit secvențierea întregului genom pentru a urmări modul în care s-au diversificat liniile parazitului, arătând că populațiile distincte s-au format ca urmare a schimbărilor climatice istorice și a mișcării animalelor.

În Australia, semnăturile genetice indică o posibilă legătură între viermii cardiaci locali și paraziții din Asia, ceea ce ridică ipoteza că boala ar fi ajuns odată cu primii dingo de pe continent. Totuși, autorii avertizează că dimensiunea limitată a probelor nu exclude posibilitatea unei introduceri mai recente după colonizarea europeană.

Cercetătorii spun că această cercetare contrazice ipotezele tradiționale din parazitologie și ar putea ajuta la îmbunătățirea răspunsului la rezistența emergentă la medicamente. Ei menționează că este nevoie de mai multe probe din regiuni mai puțin reprezentate pentru a clarifica perioadele de evoluție și pentru a testa teorii alternative privind originea parazitului.

„Ceea ce putem spune cu încredere este că evoluția viermelui cardiac este mult mai veche și mai complexă decât simpla idee că paraziții au ajuns odată cu câinii moderni”, a declarat profesorul Jan Slapeta de la Școala de Științe Veterinare a Universității din Sydney.

Sursa: veterinarypracticenews.ca