Am fost la cabinetul medicilor Rodica Țugui și Alin Moscu din Bacău în 2013. Medici deschiși și calzi, amândoi ne-au vorbit fără ascunzișuri despre provocările unei cariere în domeniul veterinar, despre satisfacția oferită de muncă și despre ce înseamnă să fii patron de afacere veterinară în România. Patru ani mai târziu, afacerea medicilor s-a dezvoltat frumos, au deschis o clinică veterinară în care oferă servicii medicale veterinare de calitate posesorilor de animale de companie. Un interviu pe larg despre ce înseamnă succes în medicina veterinară în Bacău, cu medicii veterinari Rodica Țugui și Alin Moscu.

Când ați început carierele de medici veterinari și care au fost primele cazuri pe care le-ați avut de tratat ca și medic?

E atât de frumos dar și atât de greu să-ți amintești de începuturi. Pentru mine și colega mea, începutul carierei noastre de medici veterinari este cu siguranță perioada ultimilor ani de facultate, chiar înainte de a deveni medici cu diplomă, ani în care încercam să intrăm pe acest „drum” al medicinii pentru animalele mici – în speță, câini și pisici.

În anii 1995-1997, cabinetele veterinare dedicate animalelor de companie erau rarisime și la început, însă noi am avut șansa de a pătrunde în această lume printr-un medic veterinar din Iași - o doamnă doctor foarte amabilă și generoasă care ne-a permis să asistăm, să observăm activitatea desfășurată în cabinet și să facem primii pași în abordarea și tratarea pacienților. De altfel, în cadrul facultății ne-am străduit să fim prezenți la toate actele medicale și chirurgicale care aveau loc în laboratoare.

Și dacă e să ne prezentăm și să vorbim de echipa de medici de acum, pot spune că toate cele amintite mai sus au fost făcute mereu împreună de noi, adică – doctor Alin Moscu și doctor Rodica Gârgâz (Țugui). Așa că am început cu o echipă deja formată, dar fără să știm ce vom face în continuare. Ideea de a deschide un cabinet în Bacău începea încet, încet să se înfiripe și devenea un scop în sine – o formă a existenței noastre. Derulând încet sau mai repede filmul am terminat facultatea și fiecare dintre noi - proaspeți absolvenți un pic debusolați care nu căutau decât un drum în viață– ne-am întors acasă. Eu am ajuns în Bacău, iar doamna doctor s-a întors la Târgoviște. Era prea repede totul, terminasem facultatea și acum că eram „pe picioarele noastre” a început o perioadă de frământări și de calcule, toată vara ne-am agitat pentru că era timpul ca viața noastră de medici să înceapă.

Ați deschis cabinetul veterinar în 1997. Cum a fost începutul afacerii și când ați început să simțiți „că merge”?

Trebuia să facem ceva și am FĂCUT !! –am căutat un spațiu, am făcut un împrumut și după muuuulte lucruri și situații care nu au fost deloc ușoare – am început să amenajăm spațiul - CABINETUL. Acum zâmbesc când mă gândesc în urmă – zâmbesc pentru că a fost cu adevărat greu- totul era nou, chiar copleșitor – împrumuturile de achitat, spațiul închiriat – de plătit chiria și utilitățile, dotarea – de care aveam mai multă nevoie decât ne închipuiam, dar toate aste se petreceau foarte repede datorită dorinței noastre de neoprit de a realiza ceva.
Puterea pe care o aveam atunci cred că nu se compară cu nimic, treceam peste toate obstacolele. Și am ajuns după multe frământări ca pe data de 04-10-1997 să deschidem. Aveam CABINET!

Coincidență sau nu, data de 04-10-1997 este ziua internațională a animalelor! AȘA a fost să fie – eu nu cred că a fost coincidență, ci DESTIN. Reclama a fost făcută la început cu „fluturași“ distribuiți de noi. A fost și greu, dar și frumos. Un avantaj important la acea vreme a fost faptul că eram nou-veniți în branșă, în Bacău la acea vreme mai era deschis un singur cabinet de animale mici. Pe de altă parte, noi veneam cu un plus - cu noutățile din domeniu și cu o altă abordare. În țară începeau importurile de medicamente, iar în toți cei 20 de ani de existență am încercat să avem cele mai eficiente medicamente, cele mai bune dotări, cele mai noi tehnici și cei mai multumiți pacienți. Am știut că va merge din faptul că am plecat la drum cu multă seriozitate și cu dorința de a reuși, din reacțiile proprietarilor, și din multă rigurozitate de care eram capabili!

Și chiar și așa, cu entuziasmul și emoțiile începutului, cu tot optimismul de care puteam da dovadă atunci, zilele au început să treacă, animăluțele care veniseră în prima zi au continuat tratamentele până la remiterea semnelor și au terminat tratamentul, a venit greul, timp de 7 zile nu a mai intrat nimeni în cabinet.

Ratele veneau și a fost un pic de panică, dar am trecut totul cu bine și până la urmă am reușit restituirea creditului într-un termen mai scurt decât cel prevăzut. Nu am privit acest început ca pe o afacere, lucru pe care îl facem și acum, dar partea materială reprezintă un lucru foarte important în profesia noastră.

Noi am mers pe ideea dezvoltării și perfecționării continue, atât în achiziția de echipamente medicale, cât și în prezența la cursuri, seminarii pentru o informare și perfecționare cât mai
bună

Care au fost primele cazuri cu care v-ați confruntat când ați deschis cabinetul și ce aparatură/echipamente aveați atunci?

În prima zi, „LA CABINETUL PROVET” am avut 4 pacienți –PATRU ! Și acum țin minte cât am fost de bucuroși ! Și unul din cazuri a fost de chirurgie –amputare de coadă, iar la sfârșitul programului am fost chemați pe teren pentru a asista o cățelușă rasa Caniche la fătare, așa că a fost o zi plină.

Atunci în 1997 dotarea era minimă – aveam un stetoscop, termometru, perfuzoare, stative – dar aveam cunoștințe noi, proaspete aveam și avem inimă, curaj și poate și mult fler. Aveam o glumă, poate că era așa ca o frustare că noi nu aveam aparatură de laborator și ecograf și ziceam că cei din străinătate care lucrează mult cu aparatele au o mare problemă dacă se întrerupe curentul electric. Știu, îmi amintesc că abia după primii doi ani am făcut rost de un electrocauter bipolar – Doamne ce bine își făcea treaba, un aspirator de lichide, o masă profesională de chirurgie (când scriu aceste lucruri zâmbesc) pentru că au fost niște ani pe cât de frumoși, pe atât de grei.

Cu toată aparatura, cunoștințele medicale, curajul și disponibilitatea noastră, cel mai greu lucru a fost să „ne luptăm” cu mentalitatea oamenilor, care au rămas adânc înrădăcinați. Același lucru e valabil și astăzi din păcate.

Au trecut anii și ne-am dezvoltat, am plecat de la o cameră, iar în scurt timp am amenajat încă două camere, astfel am creat un flux având cameră de consultații, sală de tratamente și sală de chirurgie. Toate dotate cu materialele și echipamentele caracteristice fiecăreia.

Lucrați la cabinet împreună cu medicul veterinar Rodica Țugui, sunteți parteneri într-o afacere veterinară. Cum se iau deciziile în ceea ce privește partea administrativă și de dezvoltare, atunci când sunt necesare?

Echipa noastră – eu împreună cu doamna doctor Țugui Rodica (Gârgâz) - pot spune că a fost, este și ne dorim să rămână o super colaborare. Am amintit mai sus începutul acestei fructuoase colaborări - încă de pe băncile facultății. Este și a devenit un medic specializat pe chirurgie și terapie intensivă, un medic activ, un „motor“ al cabinetului. De partea administrativă ne ocupăm amândoi și în funcție de prioritățile cabinetului și ale momentului, încercăm să luăm împreună cele mai bune decizii. Sunt și perioade când e mai greu, dar cu mult tact din partea noastră am învățat să le depășim și să rămânem o ECHIPĂ!

De luat decizii e nevoie în fiecare zi și până acum am luat cele mai bune decizii – existența de 20 de ani ne-o dovedește. Avem un avantaj – ne-am departajat foarte clar abilitățile și domeniile în care suntem specializați, însă fiecare dintre noi vine și spune ce crede că ar mai trebui să facem în fiecare „cameră“ a activității desfășurate.

Trebuie foarte multă dorință de a lucra în echipă, să știi când trebuie să lași de la tine sau din contra – când să lupți pentru ceea ce crezi. Nu poți să le faci TU pe toate, lucrul în echipă e mult mai intens, mult mai plăcut, o echipă bine sudată SE COMPLETEAZĂ. Trebuie seriozitate și dorință de a ajunge acolo unde ți-ai propus și cred că cel mai important lucru este ca într-o echipă să nu primeze partea materială. Toate „certurile /despărțirile” unor echipe pleacă de la partea financiară.

Ați deschis o nouă locație pentru cabinetul veteri- nar, cu investiție proprie în totalitate. Cum vă împărțiți între cele două locații?

Ideea de dezvoltare în echipa noastră a existat tot timpul și astfel în anul 2014 am deschis CLINICA –„un cabinet mai mare“. Motorul, adică doamna doctor Țugui Rodica și-a împlinit visul de a avea un bloc operator, adică cam tot ceeea ce poate să-și dorească un medic care vrea să performeze. Așa că din anul 1997 până în prezent am investit cam toate veniturile noastre în dotarea și amenajarea clinicii. Pacienții noștrii la ora actuală beneficiază de cele mai bune condiții de foarte înaltă calitate în timpul operațiilor – aș spune chiar exclusiviste, fără a părea deloc arogant! Clinica dispune de 7 săli repartizate astfel: sala de așteptare, sala de consultații și tratamente, sala de terapie intensivă, bloc operator, sterilizare, sala de internare post operatorie și sala internare tratamente. Blocul operator beneficiază de aparat de anestezie inhalatorie, aparat de monitorizare a funcțiilor vitale, capnograf și aș putea enumera mult mai multe.

Câte ore munciți pe săptămână și cum arată o zi tipică de lucru din viața dvoastră?

Câte ore muncim pe săptămână? Foarte bună întrebarea, iar răspunsul este practic: CÂT ESTE NEVOIE! Teoretic este un program până seara la ora 18, se lucrează 7 din 7, iar sâm-
băta și duminica până la ora 12, așa că nu prea mai avem timp și pentru noi. Lucrând cu acest program timp de 20 ani, viața noastră profesională a devenit o rutină care face parte din viața noastră personală. Să nu mai vorbim de urgențe -pe care specific - le luăm în funcție de diponibilitatea pe care o avem.

Atât de mult contează CABINETUL ȘI CLINICA pentru noi, încât la întrebarea pe care am primit-o – care este cel mai important lucru din viața dumneavoastră, răspunsul meu instinctiv – și nu gândit - a fost CABINETUL. Am un băiat – Alexandru - care are 9 ani – viitor medic veterinar dacă îl întrebați - și consider că este cea mai bună răsplată pe care am primit-o de la viață, dar atunci pe moment răspunsul a fost clar și din toată inima –CABINETUL. Iar Ștefania, fata doamnei doctor a spus că nu vrea să se facă medic veterinar pentru că ar vrea să stea mai mult acasă cu familia și avea doar 8 ani când a spus asta. Cred că asta e cel mai bun răspuns la întrebarea cât muncim pe săptămână. Cred că ăsta e cel mai bun răspuns la întrebarea – CÂT lucrăm pe zi și pe săptămână?

Despre o zi din viața cabinetului și a clinicii? Nu știu care aș putea să o menționez, toate sunt diferite. Cred că nu arată altfel față de viața colegilor din celalalte clinici și cabinete, adică foarte multă muncă, uneori nervi dar cel mai frumos e atunci când animăluțul pleacă de la tine sănătos și proprietarul mulțumit. E greu de descris, știți și animalele bolnave de o săptămână sunt „urgențe“ care într-o zi cu programări te pot da peste cap.

Am vorbit numai de noi -doctorii –echipa de bază a clinicii, dar pe perioada acestor ani echipa noastră se mărește sau se micșorează, din păcate. La ora actuală suntem 5 membri activi.

Aveți un soft de evidență a clienților?

Și la CABINET și la CLINICĂ, da, lucrăm cu un soft de evidență a pacienților/clienților, pe care l-am achiziționat încă de la apariția lui pe piață, e foarte bun și ne declarăm mulțumiți.

Cât la sută din timpul dvoastră acordați pregătirii continue?

„O singură rugăciune mai am: Doamne, să nu mă lași niciodată să fiu mulțumit de mine însumi!“ – Lucian Blaga.

Pregătirea continuă a reprezentat și reprezintă pentru echipa Clinicii Provet un lucru foarte important, încă din primii ani am participat la diverse conferințe, sesiuni, congrese, workshop-uri în vederea îmbunătățirii cunoștințelor și pentru a fi tot timpul în pas cu noutățile din domeniu. O mare parte din banii obținuți îi punem în bugetul pentru pregătire. Iar dacă ar fi să vă dau un procent -100% - pentru că inclusiv din implinirea menirii noastre de medici – prin cazurile cu care ne confruntăm- putem spune că ne perfecționăm și la locul de muncă.

Cum definiți succesul din perspectiva dvoastră?

„Succesul înseamnă să devii ceea ce îţi doreşti”. Wallace D. Wattles

„Succesul este o călătorie, nu o destinaţie. Ceea ce faci este adesea mai important decât ceea ce rezultă”. definiţie de Arthur Ashe

Succesul din punctul meu de vedere = devotament și dăruire îmbinate cu iubire pentru ceea ce faci. Dar mai înseamnă multe informații, cunoștințe , deprinderi acumulate în decursul anilor, investiție majoră în dotare și spațiu și foarte mult timp alocat. Comunicarea are un rol major în cadrul clinicii și părerea mea este că specializarea pe anumite ramuri joacă un rol important în dezvoltarea și succesul unui cabinet/ clinici.

Vă considerați medici veterinari de succes?

Da, suntem o echipă de succes care a muncit mult și muncește, o echipă devotată, dăruită și care iubește cu tot sufletul ceea ce face. Suntem o echipă de succes care a investit din punct de vedere material foarte mult și care investește în continuare, care a „cheltuit” foarte mult timp. Suntem o echipă bună care a făcut tot ceea ce îi stă în putință să ridice nivelul medicinii veterinare pe plan local și nu numai.

Cei 20 de ani de funcționare neîntreruptă sunt completarea răspunsului și confirmarea că dr. Alin Moscu și Rodica Țugui sunt medici veterinari de succes. Nu aș vrea să închei mărturia succesului nostru profesional decât astfel: plecând de la un citat al lui Geroge Enescu – „Odihnește-te din muncă prin muncă! Nu devii bătrân fiindcă ai trăit un număr de ani, devii bătrân fiindcă ai dezertat de la idealul tău!“, aș parafraza spunând: „Odihnește-te din muncă prin muncă ! Nu devii profesionist doar pentru că practici de un număr de ani, devii profesionist dacă crezi în tine și nu ai dezertat de la idealul tău!“

Dacă ar fi să o luați de la capăt, ce ați face la fel? Ce ați schimba?

Dacă ar fi să o iau de la capăt ce am face la fel ? Am iubi la fel de mult pacienții, ne-am dărui timpul neîncetat pentru binele lor, am investi și ultimul ban din buzunar doar ca „să meargă CABINETUL și CLINICA”! Dacă ar fi să o iau de la capăt ce aș schimba, cu experiența pe care o avem acum? Nu știu dacă ar fi mai ușor sau mai greu, dar cu siguranță aș schimba ceva și ca să nu fiu neclar am să spun și ce: DA, aș lega de cabinet și de clinică și alte servicii veterinare – doar așa ca o „afacere“ și aici mă refer la o farmacie și la un spațiu de cazare pentru animale de companie. Noi am început și am continuat doar cu servicii sanitar veterinare specializate, nedezvoltând și ramura comercială a medicinei, un aspect pe care îl regret.

Care ar fi primele 5 lucruri pe care ar trebui să le știe un proaspăt absolvent de facultate care dorește să își deschidă un cabinet veterinar?

Astăzi e mai ușor să deschizi un cabinet și e foarte bine. Sunt tot felul de avantaje create de diferite firme, dar nu știu de ce rezistă foarte puține. Din punctul meu de vedere, un absolvent al facultății de medicină veterinară, care ar vrea să practice într-un cabinet specializat pe animale de companie, artrebui să fie foarte conștient de nivelul la care se poate practica medicina veterinară, un nivel destul de ridicat astăzi: timpul acordat - care ocupă aproape toată ziua, dotarea de la care trebuie să plece și nu în ultimul rând nivelul de pregătire –
practică și teoretică.

Suntem din ce în ce mai mulți – e ok, e foarte bine, dar trebuie să ținem cont de toți factorii când intrăm pe drumul practicii veterinare de cabinet și anume: să nu intrăm pe „piața“ veterinară doar cu cele mai mici prețuri, lucrul ăsta e „bun“la început, poate prinde și îți atragi clienți care tot timpul sunt atrași de preț, dar asta doar la început. Apoi, o să ne dăm seama că acele prețuri mici nu o să vă acopere toate cheltuielile și un trai decent și ce rămâne atunci? Să începem altfel, cu o dotare și un spațiu corespunzător, cu folosirea produselor de bună calitate și cu prețuri decente care să țină cont și de „piața“ din zona respectivă.

M-am întrebat de multe ori cum e să deschizi un cabinet și să operezi (castrare de cățea de 30 kg cu prețul de 120 ron) Ce condiții ai? Ce medicamente folosești? Cât de steril? Ce anestezie ai? Și multe alte întrebări la care eu nu găsesc răspuns.

Tot mai mulți medici veterinari, proaspăt absolvenți, își deschid cabinete din dorința de a practica și de a avea o afacere, nu vreau să deranjez sau dezamăgesc pe nimeni, dar începutul e greu și roadele muncii se văd în ani de practică, de formare și informare continuă și de dotare a cabinetului/clinicii.

Am spus și susțin ideea de specializare a medicului veterinar. Cred că viitorul clinicilor veterinare va fi foarte bun dacă vom avea echipe de medici bine pregătiți pe anumite ramuri ale medicinii veterinare. Sau o colaborare între medicii specialiști /între clinici, lucru care deja a început să existe. Nu cred că cea mai bună decizie a unui absolvent e să-și deschidă cabinet individual, părerea mea e că ar trebui să facă la început și nu numai parte dintr-o echipă, să înceapă prin a lucru cu medici cu o anumită experiență și de dorit ar fi să rămână
în acea echipă, lucru care din păcate nu se întâmplă.

 Articole cu același subiect: