Cercetătorii britanici atrag atenția asupra lipsei de informare privind importul de căței

Două studii realizate de Royal Veterinary College (RVC) arată că publicul din Marea Britanie are un nivel scăzut de informare în ceea ce privește riscurile asociate importului de căței, în special din țări precum România. Autorii cercetării solicită o mai bună informare a proprietarilor de animale și susțin că personalul veterinar ar putea contribui la acest proces.

Primul studiu a identificat „lacune majore de cunoștințe” referitoare la riscul de transmitere a bolilor și la regulile privind importul. Un al doilea studiu, care a evaluat atitudinile față de cățeii importați din România, a ajuns la concluzii similare. Ambele cercetări s-au bazat pe răspunsurile a peste 7.000 de persoane din Regatul Unit, dintre care 4.000 au fost selectate aleatoriu pentru analiză.

Când au fost întrebați despre boli transmise de câini importați, 99,2% dintre respondenți au declarat că au auzit de rabie, însă doar 23,1% au auzit de hepatozoonoză. Întrebați dacă un cățel infectat ar putea transmite o boală la om, 89,2% au răspuns corect în cazul rabiei, iar 55,8% în cazul infecției cu Brucella canis. Pentru alte boli precum dirofilarioza, leishmanioza sau babesioza, proporția celor care au răspuns corect a variat între 16,7% și 27,2%.

Medicii veterinari informați sunt cu un pas înainte. Intră pe canalul nostru de WhatsApp și fii la curent cu ultimele noutăți veterinare.
Accesează canalul

Autorii au subliniat că, deși unii medici veterinari ar putea considera că aceste boli sunt rare sau că nu au timp să discute despre ele, ar trebui analizate barierele care împiedică oferirea acestor informații către public.

Mai puțin de jumătate dintre participanți (48,6%) au știut că un cățel importat de opt săptămâni este sub vârsta legală minimă de import. De asemenea, 45,9% au fost conștienți că un pașaport UE pentru animale nu garantează absența bolilor infecțioase.

Întrebați despre posibile diferențe între un cățel născut în UE și unul crescut în Regatul Unit, 69,9% nu au identificat nicio diferență. Aproape un sfert (23,7%) au considerat că proprietarii ar putea avea sentimentul că au „salvat” un cățel din România, chiar dacă acesta a fost achiziționat în mod comercial.

40,1% dintre respondenți au considerat că un cățel importat ar putea fi mai dificil de crescut, însă doar 16,4% au menționat riscul de boală. Puțin peste jumătate (51,5%) au luat în calcul impactul călătoriei asupra bunăstării animalului. Per total, 67,8% dintre participanți au identificat doar un singur risc legat de importul de căței.

Autoarea principală a ambelor lucrări, Zoe Belshaw, a declarat că aceste lipsuri de cunoștințe sunt „îngrijorătoare” și a adăugat că este nevoie de mai mult efort pentru a informa publicul din Marea Britanie cu privire la riscurile bolilor exotice.

Coordonatoarea celor două articole, Rowena Packer, a spus că lipsa de informare a dus probabil la susținerea involuntară a comerțului ilegal cu căței de către cumpărători bine intenționați. Ea a adăugat că, deși legislația propusă este un pas pozitiv, orice măsură legală trebuie însoțită de schimbări în comportamentul și nivelul de informare al cumpărătorilor de animale.

La scurt timp după publicarea studiilor, Parlamentul britanic a aprobat un proiect legislativ inițiat de medicul veterinar și deputat Danny Chambers. El a declarat că studiile „scot la iveală o lipsă periculoasă de informare în rândul publicului” și a subliniat că legea, de una singură, nu poate rezolva această problemă.

Danny Chambers a mai spus că este nevoie urgentă de o campanie de informare publică pentru ca viitorii proprietari de câini să înțeleagă riscurile asociate cu achiziționarea de căței importați sau crescuți în condiții necorespunzătoare, adăugând că protejarea sănătății publice și a bunăstării animalelor trebuie să fie strâns legate.

Sursa: vettimes.com