Rodia (Punica granatum L.) este analizată tot mai mult pentru proprietățile sale biologice și pentru posibile utilizări în medicina veterinară. O nouă analiză amplă, publicată în revista Veterinary Sciences, reunește date privind efectele antimicrobiene, antiparazitare, antioxidante, imunomodulatoare, antidiabetice, antiinflamatoare, de susținere a funcției hepatice și de vindecare a rănilor.

Autorii au analizat cercetări realizate la păsări, rumegătoare, porci, pești, animale de companie și modele de laborator. Recenzia literaturii științifice a inclus studii publicate între 1990 și iunie 2026, identificate în PubMed, Scopus și Google Scholar.

Interesul pentru rodie este legat de compoziția sa bogată în compuși vegetali, printre care punicalagine, acid elagic, antocianine, flavonoide, alcaloizi și acid punicic.

Studiul a fost realizat de cercetători afiliați Local Health Authority of Foggia (ASL Foggia), Temple University, University Magna Graecia of Catanzaro, University of Siena și Sbarro Health Research Organization (SHRO), din cadrul Center for Biotechnology al College of Science and Technology de la Temple University.

Efecte observate la mai multe specii

La păsările de fermă, produsele obținute din coaja de rodie au fost asociate cu îmbunătățirea performanțelor de producție, a statutului antioxidant și a imunității umorale, precum și cu activitate anticoccidiană.

La rumegătoare, preparatele pe bază de rodie au demonstrat efecte antiparazitare promițătoare împotriva nematodelor gastrointestinale. Datele disponibile indică, de asemenea, un posibil beneficiu în menținerea calității materialului seminal în timpul crioconservării.

În acvacultură, produsele derivate din rodie au demonstrat activitate antiparazitară împotriva monogenelor de la nivelul branhiilor, precum și proprietăți antimicrobiene și antioxidante.

La animalele de companie, datele disponibile sugerează posibile utilizări în afecțiuni precum leishmanioza, bolile inflamatorii și gestionarea rănilor.

Coaja de rodie și utilizarea subproduselor agricole

Un aspect important analizat în studiu este posibilitatea folosirii subproduselor de rodie, în special a cojii. Acestea reprezintă reziduuri provenite din agricultură și industria alimentară care păstrează concentrații importante de compuși bioactivi.

Transformarea lor în ingrediente fitobiotice ar putea contribui la dezvoltarea unor alternative pentru sănătatea animalelor și, în același timp, la utilizarea mai eficientă a resurselor și la economia circulară. Autorii leagă această perspectivă de interesul pentru alternative naturale la promotorii de creștere pe bază de antibiotice și la substanțele antiparazitare sintetice.

„Rodia reprezintă un exemplu deosebit de interesant despre modul în care cunoștințele tradiționale pot fi investigate prin intermediul științei biomedicale și veterinare moderne”, afirmă Antonio Giordano, M.D., Ph.D., profesor la Temple University și fondator și director al SHRO. El adaugă că structura fitochimică complexă a plantei și varietatea efectelor biologice raportate la diferite specii indică un potențial important pentru cercetări ulterioare.

Totuși, trecerea de la rezultatele experimentale promițătoare la utilizarea în medicina veterinară necesită preparate standardizate, informații privind farmacocinetica pentru fiecare specie, date solide privind siguranța și studii clinice bine concepute, potrivit lui Antonio Giordano.

Cercetătorul subliniază și posibilitatea de a lega cercetarea asupra fitobioticelor obținute din rodie de sustenabilitate și economia circulară, prin utilizarea subproduselor agricole ca resurse potențial valoroase.

Ce limitează utilizarea în practica veterinară

În ciuda rezultatelor încurajatoare, autorii identifică mai multe probleme care împiedică deocamdată utilizarea pe scară largă a preparatelor pe bază de rodie în medicina veterinară.

Una dintre principalele dificultăți este variația compoziției fitochimice a produselor disponibile pe piață. Aceasta poate depinde de soi, practicile agricole, procesarea după recoltare, metoda de extracție și condițiile de depozitare.

Autorii consideră necesară dezvoltarea unor preparate veterinare standardizate, cu concentrații definite ale unor compuși precum punicalagina și acidul elagic.

O altă problemă este legată de modul în care organismul absoarbe și metabolizează compușii proveniți din rodie. Compușii precum punicalagina sunt transformați la nivel gastrointestinal și metabolizați de microbiota intestinală în urolitine. Deoarece microbiota intestinală diferă considerabil între speciile de animale, aceste procese pot determina diferențe importante între specii în ceea ce privește absorbția și răspunsul biologic.

Din acest motiv, analiza recomandă studii farmacocinetice dedicate rumegătoarelor, animalelor monogastrice și carnivorelor, pentru stabilirea unor strategii de dozare adaptate fiecărei specii.

Autorii subliniază și necesitatea unor studii clinice controlate, bine concepute, realizate pe speciile-țintă. O mare parte din dovezile existente provin din experimente in vitro, modele de laborator sau studii preclinice, în timp ce studiile de dimensiuni suficiente pe animale infectate natural sau aflate în condiții reale de producție sunt încă limitate.

Astfel de cercetări sunt necesare pentru stabilirea eficacității, dozelor minime eficiente, limitelor de siguranță și protocoalelor practice de tratament.

Direcții pentru cercetările viitoare

Analiza menționează și metode de formulare precum microîncapsularea și nanoîncapsularea, care ar putea îmbunătăți absorbția și administrarea țintită a compușilor proveniți din rodie. De asemenea, ar putea fi investigate combinațiile dintre preparatele pe bază de rodie și medicamente convenționale sau alte fitobiotice.

Acvacultura este indicată ca un domeniu de interes pentru cercetările viitoare, datorită proprietăților antiparazitare, antibacteriene și antioxidante observate la produsele derivate din rodie și nevoii de metode compatibile cu mediul pentru protejarea sănătății animalelor acvatice.

În concluzie, autorii consideră că Punica granatum are o gamă largă de proprietăți farmacologice care ar putea fi relevante pentru medicina veterinară, inclusiv în contextul rezistenței la antimicrobiene și antiparazitare, al stresului oxidativ și al căutării unor alternative sustenabile la compușii sintetici.

În același timp, dovezile disponibile sunt încă eterogene și provin în principal din cercetări preclinice. Autorii propun, prin urmare, un parcurs care să includă standardizarea preparatelor, evaluarea farmacocineticii și toxicologiei, optimizarea formulărilor și, în final, validarea prin studii clinice controlate înainte ca produsele derivate din rodie să poată fi recomandate pentru utilizarea veterinară curentă.

Articol: Roberto Bava et al, Pomegranate (Punica granatum L.) in Veterinary Medicine: A Comprehensive Review of Pharmacological Activities and Species-Specific Therapeutic Applications, Veterinary Sciences (2026). DOI: 10.3390/vetsci13080832 

Sursa: phys.org