Boala cronică debilitantă (CWD), cunoscută în principal ca o afecțiune care afectează animale sălbatice precum cerbii și elanii, continuă să atragă atenția cercetătorilor pe măsură ce se extinde în tot mai multe regiuni din America de Nord. Un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Calgary și colaboratori internaționali a analizat dacă boala ar putea depăși bariera speciilor de cervide și ar putea infecta și alte animale. Rezultatele cercetării au fost publicate în revista Science Advances.

Până în prezent, nu a fost confirmat niciun caz de CWD la oameni. Cu toate acestea, oamenii de știință spun că rezultatele cercetării subliniază importanța monitorizării și a studiilor continue, în contextul răspândirii bolii în noi teritorii.

CWD este o boală neurologică fatală cauzată de proteine infecțioase numite prioni. Afecțiunea este din ce în ce mai răspândită în America de Nord. În cadrul experimentelor de laborator controlate, cercetătorii au analizat potențialul zoonotic al bolii, adică posibilitatea ca aceasta să treacă de la animale la alte specii.

Majoritatea animalelor incluse în studiu nu au dezvoltat simptome ale bolii. Totuși, cercetătorii au identificat cantități mici de prioni infecțioși în țesuturile acestora. Atunci când probele prelevate de la aceste animale au fost transferate către alte specii, animalele receptoare au dezvoltat semne ale bolii cronice debilitante.

„Aceste rezultate arată că, chiar și în absența unor semne clinice evidente, prionii infecțioși pot fi prezenți și pot fi transmiși”, a afirmat dr. Samia Hannaoui, cercetător și profesor asistent la Facultatea de Medicină Veterinară a Universității din Calgary și autor principal al studiului.

Cercetătorii explică faptul că prionii se deosebesc de mulți alți agenți infecțioși deoarece se pot modifica atunci când trec de la o gazdă la alta. În timp, acest proces poate duce la apariția unor tulpini noi, cu caracteristici diferite.

„Nu avem de-a face cu un singur agent fix. Tulpinile de prioni pot evolua, iar această evoluție poate influența modul în care se manifestă boala”, a declarat dr. Hermann Schaetzl, profesor la Facultatea de Medicină Veterinară a Universității din Calgary și autor principal al lucrării.

Potrivit cercetătorilor, această capacitate de transformare face ca bolile provocate de prioni să fie dificil de anticipat și gestionat.

O altă problemă asociată bolii este faptul că animalele infectate pot elimina prioni infecțioși în mediul înconjurător cu mult înainte ca simptomele să devină vizibile. Prionii pot fi eliminați prin urină și fecale timp de luni sau chiar ani, contaminând vegetația și solul.

„În momentul în care apar semnele clinice, animalul este adesea infecțios de foarte mult timp. Acesta este unul dintre motivele pentru care boala este dificil de controlat”, a explicat Hermann Schaetzl.

Autorii studiului subliniază că rezultatele nu indică un pericol imediat pentru oameni.

„Rezultatele noastre nu indică un risc imediat pentru oameni, însă sugerează că situația este mai complexă decât se considera anterior. Pe măsură ce boala cronică debilitantă devine mai răspândită, înțelegerea acestor mecanisme devine tot mai importantă”, a declarat Hermann Schaetzl.

Cercetătorii amintesc că bolile provocate de prioni au depășit barierele dintre specii și în trecut. Un exemplu cunoscut este encefalopatia spongiformă bovină (BSE), denumită și „boala vacii nebune”, care a fost transmisă de la bovine la oameni.

În prezent, dovezile disponibile indică existența unei bariere puternice între CWD și oameni. Cu toate acestea, studiile urmăresc să stabilească dacă prionii s-ar putea adapta treptat în moduri care să influențeze răspândirea bolii sau evoluția acesteia.

Deși cercetătorii consideră că riscul actual pentru populație este redus, ei atrag atenția că extinderea continuă a bolii în rândul animalelor sălbatice face ca activitățile de supraveghere și control să fie tot mai importante.

„Cu cât boala se răspândește mai mult în rândul animalelor, cu atât cresc oportunitățile de expunere. Riscul este legat de prevalență”, a precizat Hermann Schaetzl.

În paralel, cercetătorii de la Universitatea din Calgary lucrează la posibile metode de reducere a transmiterii bolii în populațiile de cervide. Primele studii privind un vaccin, realizate pe modele de șoareci care imită infecția la cerbi și elani, au oferit rezultate încurajatoare. Animalele vaccinate au eliminat mai puțini prioni infecțioși atât în stadiile timpurii, cât și în cele avansate ale bolii și au supraviețuit mai mult timp după expunere.

„Dacă putem reduce eliminarea prionilor, am putea reduce și transmiterea bolii. Acest lucru ar putea avea implicații importante la nivelul populațiilor de cervide”, a declarat Samia Hannaoui.

Pe măsură ce boala cronică debilitantă continuă să se extindă, cercetătorii consideră că este necesară o mai bună înțelegere a modului în care bolile provocate de prioni se răspândesc și evoluează, inclusiv posibilitatea apariției unor infecții silențioase sau atipice. Aceste informații ar putea contribui la protejarea faunei sălbatice și la susținerea eforturilor de sănătate publică în viitor.

Articol: Samia Hannaoui, Sandra Pritzkow, Wiebke M. Jürgens-Wemheuer, Dirk Motzkus, Joo-Hee Wälzlein, Karla A. Schwenke, Yo-Ching Cheng, Hanaa Ahmed Hassan, Irina Zemlyankina, Kylee Drever, Michael Beekes, Walter J. Schulz-Schaeffer, Christiane Stahl-Hennig, Sabine Gilch, Claudio Soto, Stefanie Czub, Hermann M. Schätzl. Limited transmission of cervid prions to nonhuman primates provides insights into the zoonotic potential of chronic wasting disease. Science Advances, 2026; 12 (22) DOI: 10.1126/sciadv.aeb7613 

sursa:sciencedaily.com