Un nou studiu condus de Dr. Hilla Chen de la Koret School of Veterinary Medicine de la Hebrew University, publicat recent în Journal of Veterinary Internal Medicine, oferă noi speranțe pentru gestionarea bolii cronice de rinichi (CKD) la câini. Cercetarea evidențiază beneficiile potențiale ale paricalcitolului, un analog al vitaminei D de a doua generație, în abordarea hiperparatiroidismului renal secundar (RHPT) și a proteinuriei - două complicații critice ale CKD.

CKD este o afecțiune progresivă în care rinichii unui câine își pierd treptat capacitatea de a funcționa corect. Deși afectează în principal câinii mai în vârstă, și câinii mai tineri pot dezvolta boala. Una dintre complicațiile majore ale CKD este RHPT, o tulburare care apare atunci când rinichii nu reușesc să regleze mineralele esențiale, cum ar fi calciul și fosforul, ceea ce duce la niveluri ridicate ale hormonului paratiroidian (PTH). Acest dezechilibru poate provoca leziuni ale oaselor și ale altor organe.

Studiul a investigat dacă paricalcitolul ar putea atenua eficient RHPT și ar putea atenua alte efecte nocive asociate cu CKD. Studiul clinic randomizat, controlat și încrucișat a implicat 13 câini diagnosticați cu CKD (stadiile 2-4) în conformitate cu ghidurile Societății Internaționale de Interes Renal (IRIS). Pe parcursul a două perioade de studiu de 12 săptămâni, câinilor li s-a administrat fie paricalcitol, fie un placebo, cu o fază de spălare de două săptămâni între ele. Pe parcursul studiului, cercetătorii au monitorizat îndeaproape funcția renală, nivelurile hormonale și concentrațiile de calciu și fosfat.

Studiul a constatat următoarele:

Reducerea hormonului paratiroidian (PTH): Un regim de 12 săptămâni de paricalcitol a dus la o scădere semnificativă a concentrațiilor de PTH, marcând o îmbunătățire a gestionării echilibrului mineral pentru câinii cu CKD.
Stabilizarea proteinuriei: În timp ce proteinuria s-a înrăutățit la câinii care au primit un placebo, aceasta a rămas stabilă la cei tratați cu paricalcitol, sugerând potențiale efecte renoprotectoare.
Efecte secundare ușoare: Hipercalcemia ușoară a fost observată la aproximativ jumătate din câinii tratați. Cu toate acestea, ajustările dozei au atenuat cu succes acest efect, permițând continuarea tratamentului fără retragerea studiului.
Creșterea neașteptată a FGF-23: A fost detectată o creștere notabilă a nivelului factorului de creștere a fibroblastelor-23 (FGF-23), ridicând întrebări cu privire la impactul pe termen lung al paricalcitolului și la necesitatea unor investigații suplimentare.

Aceste constatări sugerează că paricalcitolul ar putea juca un rol esențial în gestionarea CKD prin reducerea RHPT și încetinirea potențială a progresiei bolii. Cu toate acestea, având în vedere riscul asociat, de hipercalcemie, medicii veterinari ar trebui să monitorizeze cu atenție calciul și să ajusteze dozele în consecință.

„Descoperirile noastre deschid ușa pentru noi abordări terapeutice în managementul CKD canin. Deși paricalcitolul este promițător în ceea ce privește reducerea nivelului de PTH și stabilizarea proteinuriei, acesta necesită o monitorizare atentă pentru a evita efectele adverse precum hipercalcemia”, a declarat Dr. Chen.

Deși acest studiu oferă date încurajatoare, sunt necesare cercetări suplimentare pe termen lung pentru a evalua efectele pe termen lung ale paricalcitolului asupra progresiei CKD, ratele de supraviețuire și riscurile potențiale asociate cu creșterea nivelului FGF-23.

Jurnal: Hilla Chen et al, Effects of Paricalcitol on Renal Secondary Hyperparathyroidism and Proteinuria in Dogs With Chronic Kidney Disease, Journal of Veterinary Internal Medicine (2025). DOI: 10.1111/jvim.70063

Sursa: phys.org