Cercetători din Australia au descoperit mecanismul prin care parazitul Giardia duodenalis poate folosi o „scurtătură” genetică ce îi permite să treacă de la o specie-gazdă la alta. Această adaptare îi oferă un avantaj temporar, dar vine cu un cost important pentru supraviețuirea pe termen lung. Cercetătorii spun că mecanismul ar putea fi întâlnit și la alți paraziți.

Giardioza este o boală care afectează intestinul subțire și împiedică absorbția nutrienților, provocând diaree cronică și întârzieri de creștere, mai ales la copii. Chisturile parazitului pot supraviețui mult timp în apă și în mediul înconjurător, ceea ce face ca focarele să fie greu de controlat.

Studiul, publicat în revista Nature Communications, a constatat că o linie de Giardia care se reproduce asexuat a reușit să infecteze mai multe specii decât forma care se reproduce sexuat. Această capacitate i-a permis să ajungă la animale de companie, animale de fermă, faună sălbatică și oameni. În același timp, lipsa schimbului genetic duce la acumularea unor mutații dăunătoare, care pot provoca în cele din urmă dispariția acelei linii parazitare.

Profesorul Aaron Jex, coordonatorul studiului, a descris acest fenomen spunând că nu este vorba despre „supraviețuirea celui mai adaptat”, ci despre „supraviețuirea celui suficient de adaptat”, explicând că avantajul pe termen scurt permite parazitului să se răspândească înainte ca problemele genetice să devină fatale.

Cercetătorii cred că același principiu ar putea explica și apariția rezistenței la medicamente. Mutațiile care ajută paraziții să supraviețuiască tratamentelor îi pot slăbi în alte privințe. În cazul paraziților care se reproduc sexuat, aceste forme sunt rapid eliminate. În schimb, la cei care se reproduc asexuat, ele pot persista și se pot răspândi.

Profesorul Aaron Jex a mai spus că, atunci când reproducerea sexuată dispare, selecția naturală devine mai puțin eficientă, ceea ce poate permite supraviețuirea și răspândirea paraziților rezistenți la tratament.

Cercetarea subliniază rolul important al reproducerii sexuate în menținerea echilibrului evolutiv dintre paraziți și gazdele lor. Renunțarea la acest proces poate aduce beneficii pe termen scurt, cum ar fi infectarea unor noi specii, dar reduce șansele de supraviețuire pe termen lung.

În Australia se înregistrează anual până la 600.000 de cazuri de giardioză, iar la nivel global numărul depășește 280 de milioane. Boala afectează în mod disproporționat copiii din comunități sărace și din comunități indigene izolate din Australia.

Echipa de cercetare intenționează să studieze în continuare dacă aceleași mecanisme genetice care permit schimbarea gazdei contribuie și la menținerea rezistenței la medicamente, precum și modul în care aceste informații pot ajuta la prevenirea viitoarelor focare.

Articol: Tichkule, S., van Oosterhout, C., Cacciò, S.M. et al. Host range expansion of asexual parasite can be explained by loss of adaptions in Muller’s Ratchet. Nat Commun 16, 10805 (2025). https://doi.org/10.1038/s41467-025-65843-4

Sursa: eurekalert.org