Enteropatia cu pierdere de proteine (PLE) este o afecțiune digestivă gravă, frecvent întâlnită la rase precum Terrier Wheaten cu blană moale, caracterizată prin pierderi excesive de proteine în tractul gastrointestinal. Boala se manifestă prin diaree recurentă, vărsături, letargie, pierdere musculară și, în cazuri grave, poate fi fatală.

Un studiu publicat în februarie în Journal of Veterinary Internal Medicine aduce speranță pentru câinii predispuși la boli digestive. Cercetători de la Texas A&M Gastrointestinal Laboratory, coordonați de dr. M. Katherine “Katie” Tolbert, DVM, PhD, DACVIM-SAIM, au identificat mai mulți biomarkeri care pot semnala riscul de apariție a bolilor gastrointestinale la câini, înainte de apariția simptomelor clinice evidente.

Descoperirea markerilor biologici

Echipa a comparat biomarkeri identificați la Terrier Wheaten diagnosticați cu enteropatie cu pierdere de proteine, la câini din aceeași rasă fără semne clinice, precum și la câini din alte rase care nu dezvoltă în mod obișnuit această boală. Studiul a identificat indicatori precum inflamația, modificări ale microbiomului intestinal și permeabilitatea crescută a intestinului ("leaky gut"). Acești biomarkeri sunt similari cu cei folosiți în identificarea precoce a bolii inflamatorii intestinale la oameni.

Pentru observații detaliate ale tractului gastrointestinal, câinii au înghițit capsule endoscopice video, cunoscute și sub numele de "PillCam".

Rezultatele au arătat că unii dintre câinii considerați "sănătoși" prezentau biomarkeri similari celor deja diagnosticați cu enteropatie cu pierdere de proteine, sugerând existența unei perioade subclinice în care boala începe să se manifeste, deși nu este încă observabilă la exterior.

Cauze și următori pași în cercetare

Deși apartenența la o rasă precum Wheaten este un factor de risc, alte elemente precum infecțiile în copilărie, tratamentele anterioare cu antibiotice sau malnutriția pot contribui la declanșarea bolii.

Echipa condusă de Tolbert urmează să testeze dacă introducerea anumitor diete poate reduce severitatea simptomelor sau chiar preveni apariția bolii la câinii predispuși. În colaborare cu un producător de hrană pentru câini, cercetătorii vor compara efectele a trei diete prescrise, printre care diete cu proteine hidrolizate sau proteine noi (precum peștele), cu o dietă standard.

Importanța intervenției dietetice

Unele cercetări sugerează că enteropatia cu pierdere de proteine la câini ar putea fi parțial determinată de reacția sistemului imunitar la proteine comune din dietă, cum ar fi carnea de vită sau de pui. Prin urmare, intervențiile dietetice includ adesea proteine noi sau proteine hidrolizate, descompuse în fragmente suficient de mici pentru a nu fi recunoscute de sistemul imunitar.

Studiul viitor se va desfășura la Texas A&M, în parteneriat cu North Carolina State University și Michigan State University. La Michigan, dr. Sara Jablonski își concentrează cercetarea pe enteropatia cu pierdere de proteine, pornind de la un caz personal de tratament nereușit cu imunopresoare, în care o dietă personalizată a dus la ameliorarea simptomelor la un câine Samoyed pe nume Libby.

Astăzi, Jablonski optează în majoritatea cazurilor pentru abordări nutriționale, înaintea tratamentelor agresive cu medicamente. Potrivit acesteia, numeroși câini care anterior ar fi fost eutanasiați din cauza acestei boli au răspuns pozitiv la schimbarea dietei.

Impactul cercetării asupra tratamentului

Tolbert și Jablonski consideră că rezultatele lor pot contribui la schimbarea abordărilor în tratamentul enteropatiei cu pierdere de proteine. Tolbert a menționat că, în cazul câinilor ale căror diete sunt personalizate și atent monitorizate, între 80% și 90% trăiesc o viață normală.

Un exemplu concret este Duncan, un Terrier Wheaten de 11 ani din Waterford, Michigan, care a fost diagnosticat cu enteropatie cu pierdere de proteine în urmă cu doi ani. După mai multe încercări, s-a stabilit o dietă pe bază de tilapia gătită acasă și hrană prescrisă cu pește alb și cartofi. Simptomele sale sunt acum controlate cu o doză mică de prednison administrată la două zile.

„Funcționează foarte bine”, a declarat Lorie Dietz, stăpâna lui Duncan. „Este jucăuș și energic, exact ca ceilalți doi Wheaten terrieri ai noștri. Nici nu ți-ai da seama că are o problemă.”

Sursa: aaha.org