Cercetătorii de la RVC, Universitatea Oxford, Middlesex University și Institute of Cancer Research (ICR) au identificat o posibilă țintă terapeutică pentru osteoartrită (OA), o afecțiune care afectează articulațiile atât la oameni, cât și la animale.

Echipa a identificat proteinele kinazelor dependente de ciclină 8 și 19 (CDK8/19) drept mediatori ai proceselor asociate osteoartritei și posibile ținte pentru dezvoltarea unor medicamente. Aceste proteine sunt strâns înrudite și controlează modul în care celulele produc alte proteine.

Potrivit cercetătorilor, rezultatele studiului oferă perspectiva unei strategii de tratament care ar putea modifica evoluția bolii și ar putea îmbunătăți modul în care osteoartrita este gestionată atât la oameni, cât și la animale.

Testarea unui inhibitor CDK8/19

Pentru a evalua efectele asupra sănătății articulațiilor și mobilității, cercetătorii au testat un inhibitor CDK8/19 pe șoareci STR/Ort. Această linie de șoareci dezvoltă spontan osteoartrită, iar severitatea bolii crește odată cu vârsta, caracteristică ce seamănă cu osteoartrita primară întâlnită la oameni.

Tratamentul a redus procesele inflamatorii, a corectat asimetria mersului și a îmbunătățit rata de finalizare a testelor pe banda de alergare. De asemenea, acesta a redus creșterea în greutate și nivelurile biomarkerilor asociați osteoartritei din sânge.

Șoarecii tratați au părut vigilenți și activi și aveau o blană îngrijită. În schimb, șoarecii din grupul de control, care nu au primit tratamentul, erau mai puțin mobili, aveau dimensiuni mai mari și prezentau frecvent piloerecție, adică ridicarea firelor de păr.

Modificări observate la nivelul articulațiilor

Analiza histologică a articulațiilor genunchilor șoarecilor tratați a evidențiat, de asemenea, îmbunătățiri ale compoziției cartilajului.

Cercetătorii au utilizat și micro-tomografia computerizată, o metodă care permite obținerea unei reprezentări 3D detaliate a articulației. Aceasta a arătat că tratamentul cu inhibitor CDK8/19 a influențat și modificările osoase și ale cartilajului asociate osteoartritei.

Mai exact, tratamentul a limitat numărul și densitatea unor „punți” mineralizate ale cartilajului de creștere. Acestea se acumulează odată cu înaintarea în vârstă la șoarecii STR/Ort și sunt mai numeroase în articulațiile afectate mai sever de osteoartrită, comparativ cu șoarecii netratați.

Efectul tratamentului asupra matricei cartilajului de creștere a fost descris în lucrare drept „poate cea mai izbitoare observație” a studiului.

În ansamblu, cercetătorii au constatat că administrarea tratamentului timp de 12 săptămâni a dus la „o îmbunătățire dramatică a condiției corporale și a mișcării” la șoareci.

O posibilă opțiune medicamentoasă

Scott Roberts, coautor al studiului și cercetător în cercetarea translațională a sistemului osos la RVC, a explicat că rezultatele contribuie la înțelegerea mecanismelor prin care celulele ajung să contribuie la apariția și evoluția osteoartritei.

„Această cercetare oferă o înțelegere fundamentală a mecanismelor prin care celulele devin cauze de boală în osteoartrită și, important, oferă o opțiune farmaceutică pentru remedierea bolii”, a declarat Scott Roberts.

Acesta a descris rezultatele ca fiind „foarte interesante și cu un impact important”, având în vedere absența medicamentelor pentru osteoartrită care să modifice evoluția bolii.

Următoarea etapă a proiectului este trecerea cercetării din faza preclinică la studii proof-of-concept, pentru a demonstra eficacitatea tratamentului în modificarea evoluției bolii într-o populație de pacienți.

Sursa: vettimes.com